spovedanie


părinte, eu iar m-am rătăcit,
am venit la tine beat de infinit,
vreau să mă spovedesc cu ardoare,
am început s-o iau razna și mă doare.

visez cai pe-o câmpie albastră,
alte lumi dintr-o lume măiastră,
visez lei fără trupuri pe cer,
când mă scol dimineața îmi pier.

mai visez metafore-n sânge
și iubita-ntristată cum plânge,
din ochii ei curg lacrimi de-avalma
și-i sorb lacrimile cu palma.

câteodată m-apucă o febră
când noaptea visez o tenebră,
mă arde-apropierea zilei de mâine
când vinul se preface în pâine.

altădată-mi cresc gheare și pene,
sângele-mi gâlgâie-adesea prin vene,
mi-e ochiul veghe de curcubeu,
părinte, e vaide sufletul meu.

legănat în visuri și berline,
mă mișc printre păsări și feline,
noaptea mă strâng aiurea  ghem
și înfloresc-adesea-ntr-un poem.

îți dau o pedeapsă, fiule, e rău,
roagă-te mai mult la Dumnezeu
și lasă-ți sufletul în voie să cânte,
să nu zidești cu aripile frânte…

miercuri, 2 aprilie 2014