nopți de april

în aceste nopți de april din copilărie
m-apucă dorul de-a fi singur
noaptea pe lună când strigoii ies din cimitire
cu gura plină de pământ
eu mă plimb prin iarba câlțoasă
și mă așez pe brânci să privesc stelele
ființă din ființa unui zeu mă trezește
din acestă cădere în visare
cu un ochi râde și cu altul plânge
întâmpinându-mă la aceste răscruci
de drumuri cu niște pilde esopice
ca un oracol vorbindu-mi în dodii
și desfăcându-mi filă cu filă viața
ca pe un roman fluviu
îmi spune adevărurile și-mi citește în zodii
ca pitagora după lumini și vorbe de leac
face pe măscăriciul vestindu-mi
nenorocirea ce se va abate
peste viața mea ruini de temple
armate de armuri schelete de morți
apoi scoate o venusiană chitară
și-mi cântă ca lui odiseu rătăcitul
o melodie de sidef printre ciclopii nopții
și printre lascivele caliope
mă amăgesc vorbindu-ți de vechi copilării
având în ochiul sigilat
fantasmele care dorm de-atâta timp
într-un cuib de amintire
case cu iederi și havuze zac sub pasul meu
ninge cu oase de înger
iar moartea dă pe dinafară
sub focul unui purgatoriu dantesc
plânge orfeu cu euridice în brațe
cu trupul ei închis ca o pleoapă cu sânii albi
doldora de frumuseți
strivind cuvintele și zidindu-le într-o criptă
în care pasărea-liră moare
împreună cu ele în irișii frunzelor
înverzite în această primăvară târzie…


duminică, 6 aprilie 2014