Titi NechitaMembru de onoare
Scrie ceva
69
Au multumit : 74
11042014
Cruci încremenite în tăcerea uitării
Stau mărturie pe culmile vremii,
Simbol sau trecere spre nefiinţă
Ca un îndemn nesperat de căinţă.
Umeri şi capete nălbite de vreme,
Rătăciri uitate între două extreme,
Nori de pustiu şi-un vânt îngheţat,
E tot ce-a rămas printre cruci neuitat.
Pâlpâiri de lumină se zăresc uneori
Printre lespezi, ce te cuprind de fiori
Şi peste tot ce pare firesc sau nefiresc,
Doar crucile de lemn încă mai cresc.
Acolo stau acei ce poate se-odihnesc,
Acolo, unde crucile mai cresc,
Şi peste-a lor ne-pământeană adormire
Doar vântul mai şuieră printre suspine.
Stau mărturie pe culmile vremii,
Simbol sau trecere spre nefiinţă
Ca un îndemn nesperat de căinţă.
Umeri şi capete nălbite de vreme,
Rătăciri uitate între două extreme,
Nori de pustiu şi-un vânt îngheţat,
E tot ce-a rămas printre cruci neuitat.
Pâlpâiri de lumină se zăresc uneori
Printre lespezi, ce te cuprind de fiori
Şi peste tot ce pare firesc sau nefiresc,
Doar crucile de lemn încă mai cresc.
Acolo stau acei ce poate se-odihnesc,
Acolo, unde crucile mai cresc,
Şi peste-a lor ne-pământeană adormire
Doar vântul mai şuieră printre suspine.
Distribuie acest articol pe:
Comentarii
Re: Acolo printre cruci
Sam 12 Apr 2014 - 12:55Volontir
E foarte dureros cand stim ca este si un sfirsit la acel inceput....
Sam 12 Apr 2014 - 13:15
frumos
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|