Nelu PredaMembru de onoare
Scrie ceva
Virsta : 59
37
Au multumit : 68
Localitatea : Răcari
Ocupatie : Inginer pensionar
25042014
Soarele încet apune peste codri și câmpii,
Iar pe bolta-ntunecată, stelele se-adună mii.
Susur de izvoare molcom se aude-n depărtare,
În zăvoaie virtuoz cântă, câte o privighetoare.
Greieri, ”cri”,” cri ”,”cri ”,în beznă enigmatici se aud,
Luna se ivește-n zare, roua frunzele le ud.
Cucuvele rătutite își lansează vaietul,
Brotăcei orăcăind, invadează plaurul.
În oraș e liniște, totul pare părăsit,
Doar prin gară huruie, un mărfar hodorogit.
Luminițe pâlpâie și se sting în depărtare,
În crâng ies și mișună sute de viețuitoare.
Somnu-și pune-ncet pecetea peste trupuri ostenite,
În tărâmul viselor, minți-le-s ademenite.
Doar un paznic mai veghează, într-al nopții întuneric
Contemplând cu detașare tot acest fundal feeric.
Latră-un câine către lună, ceilalți 'l-ntovărășesc,
Pentru cine îi aude, poate fi chiar pitoresc !
Cu un ”cucurig” marchează, miezul nopții negreșit,
Un cocoș ce are-n pază, ouăle pentru clocit.
Peste-o stradă un jandarm, patrulând de rond agale,
Trage molcom din țigară și se leagănă de șale,
În lumina pal-opacă, răspândită de neoane,
Pare-un paj de Curtea Veche, străjuit de lampioane.
Doar o crâșmă nu s-a-nchis și e plină de cheflii,
Care sunt clienți fideli, beți și plini de datorii.
Și-un bordel mai e deschis, până înspre dimineață,
Este plin de amatori, de amor tocmit la piață.
Luna-și plimbă strălucirea în înaltul boltelor,
Somnul pune stăpânirea și pe iarba holdelor,
Doar zefirul mai veghează, unduindu-le ușor,
Boarea lui desăvârșește pâlpâitul stelelor.
Este vremea ca ”poetul” să se ducă la culcare,
Și să retrăiască-n vis, ultima lui compilare.
De-o plăcea la cititor, să îi dea un Like, cum, dară,
Iar de nu, să-i scrie-n comment :”Te-am citit așa-ntr-o doară !”
Noapte bună !
Iar pe bolta-ntunecată, stelele se-adună mii.
Susur de izvoare molcom se aude-n depărtare,
În zăvoaie virtuoz cântă, câte o privighetoare.
Greieri, ”cri”,” cri ”,”cri ”,în beznă enigmatici se aud,
Luna se ivește-n zare, roua frunzele le ud.
Cucuvele rătutite își lansează vaietul,
Brotăcei orăcăind, invadează plaurul.
În oraș e liniște, totul pare părăsit,
Doar prin gară huruie, un mărfar hodorogit.
Luminițe pâlpâie și se sting în depărtare,
În crâng ies și mișună sute de viețuitoare.
Somnu-și pune-ncet pecetea peste trupuri ostenite,
În tărâmul viselor, minți-le-s ademenite.
Doar un paznic mai veghează, într-al nopții întuneric
Contemplând cu detașare tot acest fundal feeric.
Latră-un câine către lună, ceilalți 'l-ntovărășesc,
Pentru cine îi aude, poate fi chiar pitoresc !
Cu un ”cucurig” marchează, miezul nopții negreșit,
Un cocoș ce are-n pază, ouăle pentru clocit.
Peste-o stradă un jandarm, patrulând de rond agale,
Trage molcom din țigară și se leagănă de șale,
În lumina pal-opacă, răspândită de neoane,
Pare-un paj de Curtea Veche, străjuit de lampioane.
Doar o crâșmă nu s-a-nchis și e plină de cheflii,
Care sunt clienți fideli, beți și plini de datorii.
Și-un bordel mai e deschis, până înspre dimineață,
Este plin de amatori, de amor tocmit la piață.
Luna-și plimbă strălucirea în înaltul boltelor,
Somnul pune stăpânirea și pe iarba holdelor,
Doar zefirul mai veghează, unduindu-le ușor,
Boarea lui desăvârșește pâlpâitul stelelor.
Este vremea ca ”poetul” să se ducă la culcare,
Și să retrăiască-n vis, ultima lui compilare.
De-o plăcea la cititor, să îi dea un Like, cum, dară,
Iar de nu, să-i scrie-n comment :”Te-am citit așa-ntr-o doară !”
Noapte bună !
Distribuie acest articol pe:
Comentarii
Niciun comentariu.
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|