Titi NechitaMembru de onoare
Scrie ceva
69
Au multumit : 74
17062014
La umbra teiului adesea fac popas
Să-mi amintesc de acea vreme timpurie
Când rătăceam precum un câine de pripas,
Şi n-aveam griji de viaţa care va să vie!
Cu gândul dus, prin ramuri eu mă ascundeam
Tot căţărându-mă pe-o rază purpurie,
Cătând spre cer un colţ de rai îmi construiam;
Crâmpei de vis ţesut precum o broderie.
Mă îmbăta mireasma florilor de tei
Ce înfloreau în fiecare primăvară
Când ascultam poveşti cu feţi frumoşi şi zmei
Sub ramurile teiului de-odinioară.
Acum sub el tăcerile se despletesc,
Pe zare cerul aurora îşi arată,
În suflet amintirile mă chinuiesc;
Multe s-au dus din cele ce au fost odată!
Se-aşază cerul la capăt de hotare,
Iar teiul saltă falnic la margine de drum,
În piept simt freamăt, un dor, o apăsare
Ce parcă mă topeşte şi mă preface-n scrum!
Un glas răzbate precum o adiere
Şi vântul ce-a pornit îmi răscoleşte părul,
Dar nu iau seama la astă mângâiere;
Cuprind în braţe teiul să-mi ostoiască dorul.
Să-mi amintesc de acea vreme timpurie
Când rătăceam precum un câine de pripas,
Şi n-aveam griji de viaţa care va să vie!
Cu gândul dus, prin ramuri eu mă ascundeam
Tot căţărându-mă pe-o rază purpurie,
Cătând spre cer un colţ de rai îmi construiam;
Crâmpei de vis ţesut precum o broderie.
Mă îmbăta mireasma florilor de tei
Ce înfloreau în fiecare primăvară
Când ascultam poveşti cu feţi frumoşi şi zmei
Sub ramurile teiului de-odinioară.
Acum sub el tăcerile se despletesc,
Pe zare cerul aurora îşi arată,
În suflet amintirile mă chinuiesc;
Multe s-au dus din cele ce au fost odată!
Se-aşază cerul la capăt de hotare,
Iar teiul saltă falnic la margine de drum,
În piept simt freamăt, un dor, o apăsare
Ce parcă mă topeşte şi mă preface-n scrum!
Un glas răzbate precum o adiere
Şi vântul ce-a pornit îmi răscoleşte părul,
Dar nu iau seama la astă mângâiere;
Cuprind în braţe teiul să-mi ostoiască dorul.
Distribuie acest articol pe:
Comentarii
Niciun comentariu.
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|