Aleea literară
Vă invităm respectuos să vă inregistrati și să publicați diverse creatii personale:Poezii, proză, articole, maxime și cugetări, proverbe și zicători, fabule, pilde, literatură pentru copii.Puteți să adăugați fotografii, muzică, video, desene, imagini,să scrieți comentarii, să adăugați noi prieteni!Va dorim succes in toate si bun venit la UPN!

Alăturați-vă forumului, este rapid și ușor

Aleea literară
Vă invităm respectuos să vă inregistrati și să publicați diverse creatii personale:Poezii, proză, articole, maxime și cugetări, proverbe și zicători, fabule, pilde, literatură pentru copii.Puteți să adăugați fotografii, muzică, video, desene, imagini,să scrieți comentarii, să adăugați noi prieteni!Va dorim succes in toate si bun venit la UPN!
Aleea literară
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.
Conectare

Aici poate fi poezia ta...

Titi Nechita
Titi Nechita
Membru de onoare

StatusScrie ceva
Postari69
Au multumit : 74

17072014

Cum, Doamne?  Empty Cum, Doamne?

Reputaţie mesaje: 100% (1 voturi)
Trăiau cândva pe un meleag de vis
Oameni ce se aveau ca fraţii;
Pădurile erau un paradis
Ce îmbrăcau frumos Carpaţii!

Erau vecini şi se-ajutau la greu
Chiar de erau de alte naţii,
Umăr la umăr ei au fost mereu,
Nu se gândeau la altercaţii!

Prin lupte sângele ei şi-au vărsat
Să-şi apere aceeaşi glie…
Nicicând pământul lor nu l-au lăsat
Să fie altora moşie!

Şi-au dus copiii la aceleaşi şcoli
Fără programe speciale
Şi au ajuns cu ei până la poli
Urcând pe culmi proverbiale.

E plin de bogăţii acest meleag
La care ochi hulpavi se-ndeamnă;
Deasupra flutură acelaşi steag,
Dar sunt şi unii ce condamnă.

Acolo unde alţii s-au jertfit
Au ajuns fraţii a se bate,
Iar unii nechemaţi îşi scot profit
Lăsând în urma lor doar cioate!

S-au împânzit în cele patru zări
Ai noştri oameni de credinţă
Şi se adună doar de sărbători
Să uite de-a lor suferinţă.

Au regăsit în vatră focul stins
Şi-un vraf de taxe după uşă;
Cu astea, Doamne, unii ne-au convins
Că sunt la fel ca o căpuşă.

Se răsucesc străbunii în mormânt
Când văd atâta răutate;
Doamne, cum de-ai lăsat pe-acest pământ
Să fie-atâta nedreptate?

Nu mai ajunge, Doamne, ăst pământ
Să îşi hrănească nesătuii!
Îndrumă-i dacă poţi cu un cuvânt
Să nu-şi mai oropsească puii!

Pe-aceste plaiuri pline de-al tău har,
Cum a fost, Doamne, cu putinţă?!
De ce atâtea urme de tâlhar?
De ce atâta umilinţă?
Distribuie acest articol pe:redditgoogle

Comentarii

Niciun comentariu.

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum