Aurelia-Oana RădulescuOaspete
Dacă oamenii pe care îi rănim s-ar ascunde în sufletul nostru aducându-ne cu ei toată durerea pe care le-am provocat-o ,nu am avea de ales decât să-i hrănim din noi înșine până se vor vindeca ,altfel ,vom fi nevoiți să trăim veșnic cu durerea lor adânc sculptată în ființa noastră.
6
Au multumit : 0
Localitatea : România
25102017
Şi tot fug şi fug...
(Aurelia-Oana Rădulescu)
Alături amintirea răsună
De triluri şi zâmbete copilăreşti.
Clipele dulci fără număr
Şi-au luat aripile îngereşti
Zburând departe-n tărâmul neştiut.
Şi cu inima înverşunată
Pe întinderea gândurilor păşesc
Şi tot fug şi fug din trecut
Pentru ultima oară
Ca aripile să-mi găsesc...
(Aurelia-Oana Rădulescu)
Alături amintirea răsună
De triluri şi zâmbete copilăreşti.
Clipele dulci fără număr
Şi-au luat aripile îngereşti
Zburând departe-n tărâmul neştiut.
Şi cu inima înverşunată
Pe întinderea gândurilor păşesc
Şi tot fug şi fug din trecut
Pentru ultima oară
Ca aripile să-mi găsesc...
Distribuie acest articol pe:
Comentarii
Niciun comentariu.
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|