28102017
Și-ncet încet s-ascund făcliile...
(de Volontir Dumitru)
De nu mai sunt acel luceafăr
Pe umbra nopții voi coborî
Și chiar de nu m-aștepți-n seară
Eu din miezul zilei te voi răpi
Și chipul să ți-l mângâi
În dansul brumelor aurii
Cuprins de tine nudă frumoasă
Până la ultimile făclii
Ce-s ochii cerului ațintiți
Spre pieptul tău îmbietor
Unde încă singură mai bate
Tot aceeași inimă din dor.
Dacă-ți mai sunt luceafăr
Eu la tine iarăși voi coborî
Și acolo în lumea noastră
La miez de noapte te voi răpi...
Și ca un vântuleț de vară
Ușor atingându-ți obrazul
Voi exila mândria-n univers
Să pulseze doar extazul.
Și-ncet încet s-ascund făcliile
În albia cerului abia senin
Lăsând alba fantomă geloasă
Să m-alunge ca pe un străin.
(de Volontir Dumitru)
De nu mai sunt acel luceafăr
Pe umbra nopții voi coborî
Și chiar de nu m-aștepți-n seară
Eu din miezul zilei te voi răpi
Și chipul să ți-l mângâi
În dansul brumelor aurii
Cuprins de tine nudă frumoasă
Până la ultimile făclii
Ce-s ochii cerului ațintiți
Spre pieptul tău îmbietor
Unde încă singură mai bate
Tot aceeași inimă din dor.
Dacă-ți mai sunt luceafăr
Eu la tine iarăși voi coborî
Și acolo în lumea noastră
La miez de noapte te voi răpi...
Și ca un vântuleț de vară
Ușor atingându-ți obrazul
Voi exila mândria-n univers
Să pulseze doar extazul.
Și-ncet încet s-ascund făcliile
În albia cerului abia senin
Lăsând alba fantomă geloasă
Să m-alunge ca pe un străin.
Comentarii
Niciun comentariu.
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|