Aleea literară
Vă invităm respectuos să vă inregistrati și să publicați diverse creatii personale:Poezii, proză, articole, maxime și cugetări, proverbe și zicători, fabule, pilde, literatură pentru copii.Puteți să adăugați fotografii, muzică, video, desene, imagini,să scrieți comentarii, să adăugați noi prieteni!Va dorim succes in toate si bun venit la UPN!

Alăturați-vă forumului, este rapid și ușor

Aleea literară
Vă invităm respectuos să vă inregistrati și să publicați diverse creatii personale:Poezii, proză, articole, maxime și cugetări, proverbe și zicători, fabule, pilde, literatură pentru copii.Puteți să adăugați fotografii, muzică, video, desene, imagini,să scrieți comentarii, să adăugați noi prieteni!Va dorim succes in toate si bun venit la UPN!
Aleea literară
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.
Conectare

Aici poate fi poezia ta...

Volontir
Volontir
Administrator

StatusDoar corbii in veșminte negre, agonic fâlfâie-n delir,
E totul trist, intunecat, funebru... ca-ntr-un cimitir.
(S.Tudosie)
Virsta : 40
Postari288
Au multumit : 55

http://cuvintul.poeticforum.com
28102017
Faima oglinzii cerești...

(de Volontir Dumitru)

În ziua morții ploua
chiar și cu o furtună.
Îi aranjase o revoltă neașteptată
-o ploaie torențială
Ca și cum ar fi dintr-o găleată
Un fulger strălucitor
Și un tunet teribil
Dar nu-i era frică deloc.
Ea iubea ploaia
Căci îi aducea mereu parfumul
Unor flori necunoscute
din diferite țări îndepărtate,
unde nu fusese niciodată.

Și ochii angelici duioși ca ultima dată
Îmi reflectau lacrima prinsă-n picătură
Sub semnul unei dureroase despărțiri
La bătaia grea a inimii abia vibrând.

Iar în ziua îngropării ei
Ploaia nu a făcut furtună
Dimpotrivă a fost tristă și fără vânt
Picurând liniștită
Peste proaspătul mormânt.
Chiar și după moarte
Sufletul ei nu a putut fără picături
Calde și blânde
Și prin urmare
S-a transformat într-un curcubeu
frumos
Faima oglinzii cerești.

Uneori mă ascund în lacrimi
de melancolie
Și cu un dor nepotolit
Privesc cerul lung și-ngândurat
Căutând printre nori
Chipul mamei zugrăvit...

M-adăpostesc într-o liniște
Adâncă sufletească...
Și Iarăși plouă peste mine
De parcă măicuța-mi atinge fața
Și într-un zâmbet blând
Ochii își pleacă trist
Apoi dispare-n oglinda cerească.
Distribuie acest articol pe:redditgoogle

Comentarii

Niciun comentariu.

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum