În aprindere de zori...
(de Volontir Dumitru)
Şi eu fiind din astă viaţă
M-am agăţat de tine fericire
M-am agăţat de tine durere
De zâmbet de lacrimi şi dispreţ.
M-am născut să fug prin vremi
Să scap de tot ce-i amintire
Căci m-au prins în laţ duşmanii
Biciuindu-mi inima cu spini.
M-a prins în plasă şi dragostea ciudată.
Şi-am alunecat în aprindere de zori
Ca o jertfă
Şi-njunghiat de tinereţe
M-am trezit acolo
Unde tu adesea mi te-nchini.
Ciuruit de trădări şi fără apărare
Trec dincolo...
Iubeşte...
(de Volontir Dumitru)
Inima ce iubeşte veselă-i într-una
Chiar de eşti un bulgăr de pamânt.
Zboară cu ea uşor spre stele
Unde izvorăşte pacea dulcele cuvânt.
De eşti sărac trist şi necăjit
Să te bizui pe a ta iubire măreaţă
Căci orice durere se poate suferi-n trup
Dacă-ţi va fi ca o înălţare-n viaţă.
Şi sigur sunt că lacrimi vor curge
Pe obrazul tău ca un râu curat
În clipa când va rodi cu-nflăcărare ea
Stârpindu-ţi greul într-un trecut uitat.
Lânga mama...
(de Volontir Dumitru)
Ca o rază dulce de soare
Ce-n campii flori-ncălzeşte
Mama-i la fel şi zâmbetul ei
Şi iubirea sa în mine trăieşte.
Şi când va bate al morţii ceas
Imbrăcându-mă în zale de oţel
N-o să-mi pară rău
Lângă mama eu voi fi
Cum am fost de mititel.
Nălucă...
(de Volontir Dumitru)
Nălucă zămâslită-n toiul nopţii
De ce mă chinui cu stropi de boală
Cu simbolul deznădejdiilor înaripate?
Nu putrezesc adormit la braţul morţii
Ci sunt o pradă răzvrătită-n
Plasa plăcerilor adevărate.
Astăzi nu-ţi mai dau o şansă
Şi rămâi tot aşa un fum
Iar eu mă voi duela cu dragostea
Sângerând la o margine de drum.
Nu ai putere să mă ţii captiv
În jurul viselor amăgitoare
Am smuls totul dintr-o realitate
Am răpit femeia dulcea căutare.
Acelaşi eu...
(de Volontir Dumitru)
Şi ziua-mi e neagră ca smoala
O tu cerneală destinul mi-ai pătat
Într-un cimitir pustiit de tot
Unde nu mai zace nici demonul alungat.
Şi-ai secerat cu zgomot înăbuşit
Prin potecele dintre crucile-mprumutate
Croncănitul vieţii bănuit
În atâtea bucurii
La ceas de noapte luate.
Smulge palma mea regretul triumfal
Ş-ascunde acolo unde totul tace
Ascunde sub o piatră de mormânt
Şi eu spre viaţă păşesc în pace.
Zi de zi m-au ucis m-au îngropat
M-au urât ş-apoi m-au înviat
Geanina dulcilor ochişori...
(de Volontir Dumitru)
Geanină mică
a dulcilor ochişori
Sclipeşti-n oglinda ochilor mei
Şi tot cerci şi cerci neîncetat
Să-mi răpeşti privirea-n miez de zi
Apoi sărutul să mi-l înţepi
În iatacul bătrânului înserat.
Ah geanină geanină
Atât de mică dar înţepătoare!
Te-ai strecurat în suflet
Pe neaşteptat
Şi-ai răscolit
O inimă atât de mare!
Am venit...
(de Volontir Dumitru)
Şi când astăzi copacul tăiat
Nu se mai frământă-n vânt la poartă
Mă umple lacrimile învolburate-n şuvoaie
Dându-mi seama că nimeni nu m-aşteptă.
Adesea gândul m-a înţepat-
Să vin...să vin
Când inima mamei plângea-n zare nădăjduind
Precum rândunicile-şi croiesc cale-ntoarsă
Aşa şi eu reîntors cu drag s-o cuprind.
Şi astăzi am venit
Şi stau înţepenit ca un străin la poartă.
Pe frunte-mi curg adânci şiroae.
S-aşternut covorul de primăvară
Pentru oaspeţii sosiţi
Dar...
Puiul amintirii...
(de Volontir Dumitru)
O pui al amintirii furat
Plângi-n ochii daţi uitării
De nimeni nu mai eşti chemat
Ca-n timpul dulce al sărutării.
Ai îngheţat puişor micuţ
Şi cu glas tremurând suspini
Cuvinte triste spre inima lui
Unde-i zăvorâtă între spini.
Unde-i prima noastră sărutare?
Şi jurământul sfânt „te iubesc”?
Unde ţi-i blânda ta alinare
Şi ochişorii tăi ce mă-nebunesc?
Tace noaptea tace ceru-nstelat
Puiul trist priveşte-n sus
Şi-n lacrimi fierbinţi se roagă
Să-i...
Un mister îmi pare viaţa...
(de Volontir Dumitru)
Un mister îmi pare viaţa.
Şi trezit prin ea mergând
Cândva copil
Şi acuma mare
Îmi las sufletul culegând
Fericiri din clipe amare.
Iar dragostea mi-i pomul
Cu ramuri lungi
Ce nu se mai sfârşesc
Şi-n ciuda duşmanilor de parcă
Tot mai multe înfloresc.
Chiar de-mi trec zilele şi anii
Viaţa-i plină de mister.
Trăit prin vise şi-mpliniri
Eu Doamne să mai trăiesc
Îţi tot cer şi cer!
Poate n-am ştiut bine a urca
Şi prea mulţi duşmani...
Tu eşti hoaţa...
(de Volontir Dumitru)
Ah crăiasa primăverii
De-acu-i furată inima din piept…
Şi-ai trezit un amor cumplit
Printre mii de gânduri de poet.
Ai furat şi eu habar n-aveam
Crezându-mi dragostea un calvar...
Atunci-n mine m-am închis de tot
Şi tu m-ai încercat pe mine iar.
Degeaba stăruiam în rugăminţi
Să-mi întorci ce mi-ai furat...
Însă zâmbetul dulce de copiliţă
M-a-ndemnat să fiu cedat.
Şi mi-am dat acum de seamă
Că-n inima ta e mult mai bine
Să fiu ascuns şi străjuit cu...
Şi poate atunci aş uita de tine...
(de Volontir Dumitru)
Aş vrea să te uit
când voi trece-n eternitate
Prefăcând totul într-o umbră
A unui timp pierit în nesfârșire
Prin amintiri şi versuri-mprăştiate.
Aş vra să te uit copilo
când ochii gheaţă mi-or fi
Când ţărâna rece proaspăt răscolită
Un nou locaş îmi va dărui.
Când tot ce-a rămas
ce nu-i pentru mine
Să-ţi rămână-n dar
De la un suflet fără glas
Şi poate atunci aş uita de tine...
Vedenii...
(de Volontir Dumitru)
Frumos îmi treci prin gând
Şi spărgând minutele
Repezinte-n oră să dispară
Te opreşti şi taci privind
Ceaţa ochilor în seară.
Mă sugrumă o dorinţă
Să te ating în tăcerea ta
Negociind cu a mea fiinţă
Fără visuri goale-n tâmple
Să te arunc în neputinţă.
Taci şi mă tot priveşti
Cum ceața-mi roade pasiunea
Şi mi-i frică să te-ntreb
De-mi eşti femeie sau nălucă
Ori strigăt din amintiri
Chemat cu timpul să se ducă?
Obosit în amestec de vedenii
Îmi vine...
1, 2, 3 ... 11 ... 20 