Învățătoarea

Copil fiind, mersei la școală, în prima zi, cu pasul șovăielnic
Întâmpinat fusei cu o domoală, răbdare, precum un pomelnic,
Rostit cu fermitate, dar cu evlavie și cu rigoarea celuia ce știe,
Ce importantă e cea ce va să vie, în viața-mi de școlar o bucurie...
Înaltă nu prea mult, dar impozantă, o ființă-așa de importantă,
În viața-mi fragedă, pasantă, să fie totdeauna elegantă,
N-am cunoscut ulterior... mi-a fost mereu bun ajutor,
În a-nțelege mai cu spor, ce-i bun ca să-mi creez un viitor.
A cărții slovă ne-a-nvățat, pe toți școlarii de un leat,
Și a ținut neapărat, să stăm uniți, nu separat,
În universul recreat, de-a buchii grai imaculat...
Aș vrea și-acum cu-adevărat, să fiu din nou acel băiat,
Avid de-a ști, citind pe brânci, în recreații între bănci.
Cu ochii ei – sclipiri de stânci, ne tot scruta – voi sunteți țânci !
Istoria să o-nțelegeți, în viață ca să știți s-alegeți,
Ce-i bun, căci altfel voi culegeți, ale dizgrației săgeți !
Literatură, geografie, tot fundamentul va să fie,
A vieții grea caligrafie, spre altfel de filozofie !
Ani-au trecut, ne-am revăzut, blăndă precum am prevăzut,
Ninsoarea-n păr doar i-a căzut și focul din privire parcă i-a scăzut...
Eu om matur, la casa mea, pensionară veche ea,
Mi-a mulțumit pentru că ea, a stat mereu în mintea mea...
Prin lume, unde-am tot umblat, ei cărți poștale i-am expediat,
Iar ele bătrânețile i-au mângâiat, știind că eu nu am uitat !
S-a dus acum, e printre îngeri, nu am cuvinte și nici plângeri,
Când văd icoana ei am strângeri și lacrimi de-amintiri și-atingeri...dureroase-n suflet !...

În memoria învățătoarei mele, Raisa Ciobanu.

Învățătoarea

Învățătoarea

Comentarii