Aurelia-Oana RădulescuOaspete
Dacă oamenii pe care îi rănim s-ar ascunde în sufletul nostru aducându-ne cu ei toată durerea pe care le-am provocat-o ,nu am avea de ales decât să-i hrănim din noi înșine până se vor vindeca ,altfel ,vom fi nevoiți să trăim veșnic cu durerea lor adânc sculptată în ființa noastră.
6
Au multumit : 0
Localitatea : România
25102017
Locul nostru din trecut...
(de Volontir Dumitru şi Aurelia Rădulescu)
Rătăcesc prin parcuri pe alei
Căutând locul nostru din trecut
Unde odată-n noapte s-aprins
Inimioara mea de la un sărut.
De-ai şti şi tu o pui de floare
Că seară de seară-mi inundă fiinţa
Clipele picurate-n gânduri chinuitor
Ce le-am petrecut cândva
Ca doi copii în credinţa
Unui nevinovat şi gingaş amor.
Mă plâng şi eu scumpule în suferinţă
Şi totul mă-ntoarce la al nostru sărut.
Sunt mii de motive să răcnesc de durere
Că nu te-am oprit atunci şi tu ai dispărut...
Iubita mea
Regretul mi-i o aspră tăcere
E vorba nopţii-ecoul unui abis
Şi tu şi eu hoinărim prin parcuri alene
Iar locul nostru-i pierdut demult în vis.
(de Volontir Dumitru şi Aurelia Rădulescu)
Rătăcesc prin parcuri pe alei
Căutând locul nostru din trecut
Unde odată-n noapte s-aprins
Inimioara mea de la un sărut.
De-ai şti şi tu o pui de floare
Că seară de seară-mi inundă fiinţa
Clipele picurate-n gânduri chinuitor
Ce le-am petrecut cândva
Ca doi copii în credinţa
Unui nevinovat şi gingaş amor.
Mă plâng şi eu scumpule în suferinţă
Şi totul mă-ntoarce la al nostru sărut.
Sunt mii de motive să răcnesc de durere
Că nu te-am oprit atunci şi tu ai dispărut...
Iubita mea
Regretul mi-i o aspră tăcere
E vorba nopţii-ecoul unui abis
Şi tu şi eu hoinărim prin parcuri alene
Iar locul nostru-i pierdut demult în vis.
Distribuie acest articol pe:
Comentarii
Re: Locul nostru din trecut
Mier 25 Oct 2017 - 14:25Aurelia-Oana Rădulescu
Când spui "te iubesc", ţi se coase şi cea mai adâncă rană!
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|