VolontirAdministrator
Doar corbii in veșminte negre, agonic fâlfâie-n delir,
E totul trist, intunecat, funebru... ca-ntr-un cimitir.
(S.Tudosie)
Virsta : 43
288
Au multumit : 55
26102017
A duhului mângâiere...
(de Volontir Dumitru)
Te doare suflete...eu știu...
De parcă și Dumnezeu
A părăsit pământul.
Legată-i durerea de tine
Cu voia întâmplării
Stăpânind în al său apogeu.
Iar duhul tainic suspină
Lângă patul tău ceresc
Și-n boala dorului vulcanic
Cuvintele-i se răresc și tot răresc.
Se târăște timpul la picioare
Și-ți sărută tălpile spinuite
Apoi ca un melc lunecând agale
Coboară-n sarcofagul clipelor pecetluite
Unde zace-n neființă
Zarea-ngemănată
Cu raza vieții tale.
Te doare suflete...
Dar mai rabdă și tu
Căci duhul luptă neîncetat
Până la răsăritul noului soare
Și va prevesti sonetul
Frumosului pământ
Ca un brad în vârf de munte
Tămăduindu-ți rana
Cu un sfânt descânt.
Și plămădit din tine
Pentru tine-n veci
Îți va veghea zâmbetul tău senin.
Și vei vedea murind durerea
La izvorul vieții
În lacrima Domnului divin.
(de Volontir Dumitru)
Te doare suflete...eu știu...
De parcă și Dumnezeu
A părăsit pământul.
Legată-i durerea de tine
Cu voia întâmplării
Stăpânind în al său apogeu.
Iar duhul tainic suspină
Lângă patul tău ceresc
Și-n boala dorului vulcanic
Cuvintele-i se răresc și tot răresc.
Se târăște timpul la picioare
Și-ți sărută tălpile spinuite
Apoi ca un melc lunecând agale
Coboară-n sarcofagul clipelor pecetluite
Unde zace-n neființă
Zarea-ngemănată
Cu raza vieții tale.
Te doare suflete...
Dar mai rabdă și tu
Căci duhul luptă neîncetat
Până la răsăritul noului soare
Și va prevesti sonetul
Frumosului pământ
Ca un brad în vârf de munte
Tămăduindu-ți rana
Cu un sfânt descânt.
Și plămădit din tine
Pentru tine-n veci
Îți va veghea zâmbetul tău senin.
Și vei vedea murind durerea
La izvorul vieții
În lacrima Domnului divin.
Distribuie acest articol pe:
Comentarii
Niciun comentariu.
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|