Mi-s gândurile curcubeu, mă bucur dar mă și-ntristez,
Aproape ești atunci când eu, încerc să te imaginez.
Mă bucur fiindcă ne-am iubit, ca nimeni alți-n astă viață,
Dar totul s-a sfârșit subit, când tu ai dispărut ca-n ceață.
Te-am căutat, m-am întristat la gândul că m-ai părăsit,
Am fost atât de bulversat, că multe nopți nu am dormit...
Nu-nțelegeam cum poate tu, m-ai părăsit fără vreo vină,
Dar știu acum că sufletu’,ți-a fost o pată de lumină.
Într-un târziu te-am regăsit, într-un spital luptând cu moartea
Adusă de-un nefericit, șofând...
Frunzele-arămii ca salbă, codrului aduce toamna,
Se-ofilesc fire de nalbă, bruma-ncepe-a se-aduna.
Rândunele zgribulite, pleacă-n zbor spre calde zări,
De aproape însoțite, de mari cârduri de cocori.
Fructe dulci și aromate, învadează piețele,
Teascurile lucră toate, mustul umple pivnițele.
Și porumbul se culege, umple-acum hambarele,
Pare-se că prisosește, hrănind animalele.
Floarea soarelui e coaptă, duduie combinele,
Recoltând-o pentr-o soartă, ce ne unge vinele.
Gospodine tacticoase, pregătesc conservele,
Pentru lunile geroase, multivitaminele.
Ghiozdănele colorate,
Sprintene şi jucăuşe
S-au urcat colea, în spate
Şi saltă mereu ghiduşe!
Dau năvală către şcoală,
Parcă-s nişte apucate;
Să aibă oare vreo boală,
De-au pornit-o aşa toate?!
Şcoala poate doar să ştie
Ce-i cu astă adunare,
Dar cu aşa gălăgie,
Cine o-nţelege oare?!
Doar că la un semn, se pare,
Iată! Rânduri se formează,
Se-aud voci ce strigă tare,
Zarva se mai aplanează!
Pe sub flori aliniate
Trec ghiozdanele uşor,
Înţeles-au acum toate
Ce le spuse Petrişor.
Mi te ştiu din tăcerile tale,
Din privirile-ţi ameţitoare
Ce străpung adâncimi siderale
Cu săgeţi şi luciri de cicoare,
Din lumini ce inundă apusul
Ca un foc izvorât din adâncuri
Dăltuind în neştire abisul
Şi a nopţii pleiadă de visuri.
Mi te ştiu din parfumul de floare
Ce se înalţă pe aripi de vânt
Răscolind amintiri arzătoare,
Patimi uitate sub alt jurământ.
Eşti universul şi rătăcirea
În care mă afund în tăcere,
Dar te ştiu şi îţi simt adierea
Când îmi arunci priviri efemere.
Eşti rază coborâtă...
Eşti luceafarul răsărit printre stele
Când zorii se revarsă din noapte;
Eşti drogul ce îmbată visele mele
Exilate la margini de şoapte!
O pădure virgină, mlădiţă tu eşti,
Mireasmă de fâneaţă şi mere!
Un potop de lumină şi crater zideşti
Peste mine cu mâini de venere.
Mă răzbun pe timpul ce-mi stă împotrivă
Precum un stindard demult arborat,
Tu îmi dăruiesti doar privirea-ţi captivă
Ca o felină cu trup adorat.
Rămân să mă scald în uitare de vreme
Şi purtat spre lumina divină,
În gând îmi ascund ale tale dileme
Te-am căutat în focul adormit pe altare
Şi te-am visat prin adâncimile astrale;
Rătăcitor însetat prin pustiuri sahare
Încă mai sper la reîncarnări ancestrale.
Torturat de amăgiri ce dărâmă destine
Mă zbat printre umbre ce mă poartă spre stele,
Dar te aştept osândit printre furci caudine
Lumini să dezlănţui peste nopţile mele!
Plâng ale mele morminte, mi-e sete de tine...
Mă trezesc sfâşiat de mulţime de gheare,
Însă cerul nicicând nu ar putea să aline
Durerea din suflet şi a ta depărtare!
În cavalcade de nori şi creaţii...
Un abis mi-ar trebui să te cuprind
Şi o gură de rai să te sărut;
Un cer plin de stele aş vrea să aprind
Să nu te mai pierd în absolut.
Mi-ar trebui marea, lumea întreagă
Şi raiul cu a lui nemurire
Să-ţi spună pe nume şi să-nţeleagă
Nopţile cu a lor răvăşire.
Mi-ar trebui nebunia zidirii
Şi infinitul dintre galaxii
Să zbor cu tine prin cerul luminii
Aripă de foc şi înger să-mi fii,
Să te cuprind cu veşnicia lumii
Cum nimeni pe lume n-a încercat
Şi să desfac în bucăţi toţi atomii
Ce-n hăul iubirii m-au aruncat.
În zori se leagănă luceferi
Pe trupu-ţi diafan şi cald,
Împodobindu-ţi ai tăi umeri
Cu nestemate de smarald.
Tu simţi şi te laşi mângâiată
Precum oceanul nesfârşit;
De-a mea privire zvăpăiată
Şi el se lasă cucerit!
Aş vrea să fiu rază de lună
Prin părul tău să mă ascund,
Să-ţi curg apoi ca o fântână
Şi-n ochii tăi să mă afund!
Aş vrea să-ţi cânt cu glas de stele
Prin universuri ca un orb
Şi rătăcind printre dantele
A gurii rouă să îţi sorb!
Dar noaptea îşi încuie visul
Urzit printre constelaţii...
În gânduri se ascund tăceri;
Răscolitoare voci, caline!
Trezind din adâncimi dureri
Mă poartă azi prin caudine.
Trăiri de care vreau să uit
Îmi macină singurătatea,
Mă simt precum un bântuit
Ce-şi caută identitatea!
Rătăcitor prin univers
În căutare de iubire,
Sunt pus la colţ, din scripte şters;
Nu sunt decât o amăgire!
O ramură dintr-un copac
Uitat demult la o răscruce,
Izvor într-un trecut opac
Pe care viaţa îl seduce!
Se-aud ecouri printre paşi
Ce poartă spre zenit destinul,
Gândul...
Trăiau cândva pe un meleag de vis
Oameni ce se aveau ca fraţii;
Pădurile erau un paradis
Ce îmbrăcau frumos Carpaţii!
Erau vecini şi se-ajutau la greu
Chiar de erau de alte naţii,
Umăr la umăr ei au fost mereu,
Nu se gândeau la altercaţii!
Prin lupte sângele ei şi-au vărsat
Să-şi apere aceeaşi glie…
Nicicând pământul lor nu l-au lăsat
Să fie altora moşie!
Şi-au dus copiii la aceleaşi şcoli
Fără programe speciale
Şi au ajuns cu ei până la poli
Urcând pe culmi proverbiale.
E plin de bogăţii acest...
Peste-al zării verde crud
Trece-un nor cam zdrenţuit,
Dar prin frunzele de dud
Cerul pare neclintit.
S-a lăsat doar o rumoare
Peste liniştea din sat,
Iar o floare din cărare
Pare că s-a supărat.
Pe rând şi alte surate
Fără să le fi-ntrebat,
Pe loc toate-s agitate
Şi se leagănă ciudat!
Speriate şi zburlite
Trec grăbite nişte vrăbii
Printre frunzele-ascuţite
Ce s-au transformat în săbii.
Într-o clipă se stârnise
O urgie fără margini
Ce-ntâlnesti numai prin vise;
A culcat totul prin...
Trece vara peste deal
Înflorind cărările,
Câmpul verde, ireal
Îşi îmbracă iile.
Ies mândrele la hotar
Să-mpletească zările
În cununi de chihlimbar
Să-şi afle ursitele.
Focuri se aprind pe culmi
Să-mblânzească relele
Venite din alte lumi
Să tulbure apele.
Cântă păsările-n crâng
Să joace Frumoasele,
S-ajungă poamele-n pârg
Să-mplinească visele!
Trec fuioarele de vânt
Peste case şi grădini
Culcând iarba la pământ
Într-o ploaie de lumini!
Noaptea-şi schimbă straiele
Şi...
